Old Child – Frânturi

Am luni de zile de când tot caut
O cale de ieșire din tot ce-nseamnă haos.
Sunt egoist, când e vorba de iubire,
Că mulți n-apreciază când le dau bucăți din mine.
Le pun pe tavă, îi servesc cu de toate,
Se-nfruptă până crapă și apoi mă dau la spate.
Sunt ăla care crede doar în fapte,
Că sunt sătul de vorbe, cum e luna de noapte.
Ascultător, de fiecare dată..
Țin capul în pământ când îngerii mă ceartă.
Viața mă-ncearcă și îmi taie din aripi,
Uitându-mă-n oglindă, văd chipu’ ăla palid.
„Ce viață-i asta?”, o întrebare care
De ceva timp mă macină din ce în ce mai tare.
Sunt o floare rămasă fără petale,
Un muritor de rând, da’ nu sunt gata de plecare.
Am doar o viață și n-am de ce
Să-mi fac bagajele, că oricum trece repede..
Timpul ăsta și lasă-n mine goluri
Vrei să îmi intri-n suflet, da’ te rătăcești pe holuri.
Mă tot întreb: „ce se întâmplă?”
Că ce-i frumos, apare și apoi dispare-n fugă.
Cine-i de vină? Sau poate că nu merit..
Fiindcă am fost cândva un ipocrit și un nemernic.
Român fiind, mă lupt cu morile de vânt,
Întins pe spate, aștept problemele, râzând..
Tot ce port în gând, mă poartă departe..
Aș vrea să fiu din nou copil, să cutreier sate.
Aș vrea să pot să ofer a doua șansă,
Da’ uneori nu-mi pasă când simt că nu le pasă.
Inima nu mă lasă să fiu mereu de piatră,
A vrut să fiu altfel și am găsit-o tăiată.
Ce frumoasă este viața atunci când
Lași grijile deoparte și trecutul în trecut.
M-am întrecut, da’ vezi tu, câteodată
Eram atât de laș, cădeam la prima palmă luată
De la viață și acum țin să cred
Că mi s-a dat ce-am meritat și uite-mă, încă stau drept
În fața sorții, luptând și sângerând,
Dacă simți ceea ce cânt, înseamnă că m-asculți oftând.