Am și eu suflet, doar că îl țin ascuns
A suferit destul, de ce să-l mai răniți în plus?
Am luptat pentru ce mi-a fost luat
De multe ori sfârșeam ca un laș, îngenunchiat
Am încetat să cred că se mai poate
Ștergeam sute de lacrimi în fiecare noapte
Gândul departe.. la câțiva pași de moarte
Aproape să renunț, să vezi câtă lașitate
Dar dintr-odată, mi-am zis: nu se mai poate!
Că viața mi-a fost dată s-o duc cât mai departe
Am luat-o de la capăt, am pus un lacăt
Pe inima și-acum îi las pe toți să treacă
Pe lângă mine.. ca vântul ce adie
Și-acuma orice palmă, de fapt e o bucurie
Fiindcă o simt.. ca pe un ghimpe în talpă
Ca pe o rană-n suflet care nu o să-mi treacă.
Tot ce vine, pleacă și n-o să se întoarcă
Se rup bucăți din tine, n-o să le mai vezi vreodată
Măcar încearcă să nu te minți
Acceptă-te cum ești, nu te-njura printre dinți!
Fără să vrei, simți, fără să vrei, râzi
Fără să vrei, iubești, fără să vrei, plângi
Fără să vrei, le faci pe toate-aproape
Că-n unele pui uneori o dragoste aparte
Ai dreptate, nu sunt ceea ce par
Că afișez un zâmbet dulce când am sufletul amar
Sunt melancolic, un tip alcoolic
Mi-am umplut paharu’ și deja l-am și golit
E despre viață, că uneori mă-ngheață
Tot ce ține de ea, uneori mă bagă-n ceață
Și da.. îmi pasă că nu mă lasă
Să mai adorm cu gândul că n-o să mă trezească!
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu greutățile vieții și acceptarea destinului. Vorbește despre suferință, pierderi și efortul de a merge mai departe, chiar și atunci când sufletul este amar. În final, se conturează ideea de a te accepta pe tine însuți și de a găsi bucurie chiar și în momentele dificile.