Sus pe casa la neica cântă cucul și mierla
Cântă cucul și mierla că a venit primăvara [x2].
Cântă cucul și mierlița, eu mă întâlnesc cu neicuța
În poiana dinspre vale unde a crescut iarba mare [x2].
De n-ar fi cucul pe lume ce rău i-ar sta la pădure
De n-ar flori pe câmpii, păsări n-ar mai ciripi
Toate astea sunt pe lume și stă bine la pădure.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria primăverii și a iubirii, celebrând natura și întâlnirea a doi tineri într-un cadru idilic. Versurile exprimă recunoștința pentru frumusețile naturale și rolul lor în viața omului.