Cine-a zis dorului dor, n-a grăit cuvânt ușor [x2]
Te sfâșie, te topește, ca frunza te vestejește [x2].
Când eram de nu iubeam nicio grijă nu aveam [x2]
Dar acum de când iubesc nu pot să mă odihnesc [x2].
Duce-ma-ș pe cale lungă, nici un dor să nu mă ajungă
Duce-ma-ș și tot m-aș duce, nici un dor să nu mă apuce
Dorul arde ca și-un soare, vestejește orice floare
Că nu e boală mai grea ca dorul și dragostea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și suferința provocate de dor și dragoste. Versurile descriu modul în care dorul mistuie și vestejește, fiind considerat o boală mai grea decât orice alta.