Cauți cuvânt nespus, gândul nepătruns
Al timpului, de tine s-a ascuns
Cât ai fost izvor, șoapta ta în zbor
Deasupra lor, visare le-a adus.
Dar acum n-auzi cântecul și-asculți
Alte stihii, de ce nu-mi vii
Setea să-mi alini, prin stele să gonim
Ca zburători ce suntem noi.
O, bătrâne povestitor
O, spune-ți povestea
Să nu mai am timp să mor.
Ape-nvolburate îmi spală de păcate
Sufletul, și-l lasă gol,
Furtuni de m-ar izbi, în mine n-ar clinti
Cuvântul tău, e mult prea greu.
Și-acum că m-ai zidit, povestea s-a sfârșit
Nu pot să zbor, nu pot să mor
Scântei de infinit în mine-au răsărit
Când ai plecat, de ce-ai plecat?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema timpului și a poveștilor care ne definesc. Naratorul caută răspunsuri și alinare în poveștile spuse de un povestitor bătrân, sperând să găsească sens și să depășească teama de moarte. Piesa sugerează impactul profund pe care poveștile îl au asupra sufletului și asupra percepției noastre asupra vieții.