Intro
Adie suspine şi codrul îmi spune
Poveşti ce demult le-am uitat
În munte doineşte, un fluier şopteşte,
E iarăşi horă în sat..
Refren
Când dorul mă apasă
Mă-ntorc pribeag acasă,
Când fânu-i iar de coasă,
Şi-s fete de măritat..
Dar eu iubesc doar una,
Cu ochi negri ca mura,
Ce-mi lasă prada gura,
La poartă pe-nserat.
Ochii tăi mă leagă
Cu-n blestem tăcut,
Paşii să nu-mi bată,
Drumuri ce-au bătut..
Sufletu-mi încins,
Dorul meu aprins,
Vrea să se adape
Din vise furate..
Munţii mă cuprind,
În piatră mă-nchid,
Aripi să nu prind,
Să nu zbor departe..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și de o iubire pierdută, ancorate într-un peisaj rural idilic. Protagonistul se simte legat de locurile natale și de amintiri, dar și captiv într-o melancolie profundă.