O clipă.
Abia ne-am revăzut o clipă
Și iar ne-a despărțit talazul
Pândea din umbră nenorocul
Când tu-mi încolăceai grumazul.
Dar revederea noastră mută
A fost de-ajuns ca să-nfiripe
Un înțeles de-o viață-ntreagă
În fâlfâirea unei clipe.
Mi s-a părut că-n largul mării,
În noaptea neagră și afundă,
Văd la lumina unui fulger
O luntre care se cufundă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei revederi scurte, urmată de o despărțire bruscă. Intensitatea momentului revederii, deși efemeră, lasă o amprentă profundă, sugerând un sens existențial. Metafora luntrei care se cufundă amplifică sentimentul de pierdere și disperare.