E sărbătoare pe câmpie, și-n suflete e sărbătoare,
Înviie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare.
Sunt Paștile cele frumoase, și-n fire zvonul lor străbate,
Clopotnița-și îndoaie trudnic încheieturile uscate.
Arama strigă când se zbate maiastra clopotului limbă,
Eu simt strigarea ei aprinsă, și-n vorbe sufletul o schimbă!
Voi toți cari suferiți și plângeți sub larga-ntindere albastră,
Veniti, veniți, căci va să vie curând împărăția voastră!
Veniți voi, obidiții lumii, cu buzele-nfrigurate,
Voi, chinuiții de arsură unei tăceri îndelungate;
Voi, osteniți fără nădejde, voi, slujitorii fără plată,
Voi, căror vremea v-a dat veșnic numai poruncă blestemată;
Voi, ce muncirați pentru alții, trudind cu mâinile-amândouă,
Veniți, căci zvonul meu acuma vestește învierea, vouă!
Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,
Eu cerului vă strig durerea, și Dumnezeu din cer aude!
Aduc lumina care sparge și sfarmă capiști de păcate,
Zăvoarele mucigăite din temnițe întunecate!
Eu celor orbi dezleg azi taina-nfricoșată de-a vedea,
Și prăznuiesc, că-n al lor suflet învie învierea mea!
Ascultă mintea mea supusă, genunchii mei se pleacă-ncet
Și-aduc prinosul închinării celui de neam din Nazaret.
Sensul versurilor
Piesa celebrează Învierea și aduce un mesaj de speranță și eliberare pentru cei suferinzi. Invită la credință și promite vindecare și lumină divină.