Inima mi-i ca o floare
frumoasă și iubitoare
nu-i trebuie apă să crească
numa’ om ca să iubească.
Sufletu-mi-i bun și el
gingaș ca un ghiocel
baiu-i că-nflorește rar
că mi-i tot plin de amar.
Floarea crește în grădină
și dragostea în inimă
floarea-i ca s-o dăruiești
inima ca să iubești.
Inima mi-i ca o floare
nu-i trebuie apă nici soare
ca ea crește cu iubire
și cu-n strop de fericire.
Nu-i trebuie apă să crească
numa’ om ca să iubească.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o comparație între inimă și o floare, subliniind nevoia de iubire și fericire pentru a înflori. Deși sufletul este bun, tristețea împiedică inima să se deschidă pe deplin, căutând alinarea în dragoste.