I. (O. N.)
„Pornesc primul, pregătit să fiu călcat
Am un gând, dar nu e pregătit
Încă de primul rând, bate-un vânt
Care e gata să ne facă să ne oprim
Fugim prin ploaie după arme goale
Se aud focuri în continuare
Peretele a așezat în zid altă ramă
Cu altă Ana, altă rană se infectează
Cu altă dramă, alte suflete se-ntristează
Când ating seringi care injectează-n vene
Vremuri grele, un mers alene
Se creionează-n spate
Din prima linie se cere visare fără „Poate! „
Din tranșee, palme ucigătoare
Lovesc tristeți alungătoare
Pregătite să doboare
Orice priviri scânteietoare
Iubito, să nu plângi dacă mor
De mic ți-am zis c-am un singur dor:
Vreau să mă lăsați să zbor!
Să-i spui mamei c-am iubit-o mult
Și tatei, dacă vrea să arunce o privire
Spre mormânt
O să fiu acolo, n-o să adorm
O să arunc-n vânt frunzele, pe care vreau să dorm
A venit timpul să pierd minute
Mi-a trecut rândul, de numărat suflete pierdute
De acum, o să-mi pierdeți grija
Parcă simt și acum cum m-apasă schija
Pătrunsă-n mine
Nu pot să mint, c-o să-mi fie bine
Gata, mă strigă..
Ploaia se simte tot mai grea
Închei cronica c-o pată de sânge pe ea
Ce ciudat..
Parcă am simțit un glonte că-mi străpunge inima!.. „
Refren (x2) :
Lupta e destinul
Destinul, iată-n cronică e chinul
Chinul e starea mea când nu-mi găsesc stilul
Stilul e modul în care sărut destinul
Destinul mă învață cum să lupt când pierd primul.
II. (Sato)
Cineva vorbea mai devreme de cronici
Hai să nu fim așa ironici
Căci dacă eram cronicar vă pot spune
Nu puneam în discuție problemele bune
Simpliste adevăruri despre lume
Realiste fantezii provocatoare de spume
Cei mișei
Se ascund între oi ca niște miei
Dar ei între noi
Sunt precum gazela în tribul de lei
Fără scăpare
Punându-se
Cenzura pe prima lor visare
Gândul libertății prima alinare
Primul chin
Ultimul strop în cupa cu venin
Ultima stare neatinsă
Ultimul lucru simțit când lumina e stinsă
E o atmosferă distinsă
Alternanțe complexe
Violența între sexe
Război în vene, în priviri, în gândire
Trec prin mine
Gânduri de orânduire pentru o nouă omenire
Unde-i minele complementar cu tine?
Asta nu e cronica unui soldat, ci luptător
Căci soldații ascultă ordine în cor
Sunt pasibili de omor
Nu vorbesc în numele tuturor
Asta e părerea mea de învingător
Adevarul e grav pătat
Vorbim altă dată
Acum am plecat
Tre’ să fug.. sunt urmărit de-un soldat!!..
Refren (x2) :
Lupta e destinul
Destinul, iată-n cronică e chinul
Chinul e starea mea când nu-mi găsesc stilul
Stilul e modul în care sărut destinul
Destinul mă învață cum să lupt când pierd primul
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile războiului și impactul devastator asupra soldaților. Un soldat își acceptă soarta, exprimându-și dorința de a fi liber și transmițând mesaje de adio celor dragi, în timp ce celălalt artist critică natura conflictului și lipsa de individualitate a soldaților.