Am sufletul cioburi,
îmi plânge vocația
încă am înclinația să cultiv tentația,
senzația că-mi lipsește inspirația, inspirația să-mi termin creația.
Sunt în pană de idei.
Pana mea nu mai scrie.
Ce pana mea se întâmplă?
Bat la uși la care nu am chei.
Încerc să privesc cu detașare,
poate e blocaj sau nerăbdare, nerăbdare cu un N mai mare.
Mă gândesc că-i doar o stare trecătoare,
probabil o să-mi iasă din a doua încercare.
Totul părea mai sigur ieri..
În continuare înot fără barcă de salvare,
într-o mare de contradicții și îndoieli.
Și cad, cad și nimeni nu se prinde.
Cad, cad și nimeni nu se prinde.
Cad.. și nimeni nu mă prinde,
da’ cât de bine se simte,
da’ cât de bine se simte,
da’ cât de bine se simte,
da’ cât de bine se simte
uneori când cazi
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de blocaj creativ și îndoială, dar și o acceptare paradoxală a căderii, văzută ca o formă de eliberare. Artistul se simte pierdut și neînțeles, dar găsește o plăcere neașteptată în a se lăsa purtat de val.