Am un înger care doarme deasupra capului meu
Și un demon care se ascunde în fiecare noapte sub pat
Am un judecător care trăiește dincolo de oglindă
Și un acuzat care nu se lasă nici cum judecat
Am un apetit deosebit pentru autodistrugere
Și fiecare victorie atrage după sine o înfrângere
Iar îngerul plânge când aripa-i frânge
Și pasagerul întunecat e acum cel ce conduce
Dar oricât de departe m-aș duce..
Mă trezesc mereu blocat în același loc, la aceeași răscruce
Pe drumuri, gheață în pahar, țigarete și fumuri
Stimuli care îmi oferă bilete către alte tărâmuri
Plăcerea doare, când dragostea moare
Rațiunea dispare, cine rămâne în picioare, să învingă teama
Să fie oare credința, pasiunea, dorința
Sau focul care arde când întunericul cade și anulează ființa
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior al unei persoane care se luptă cu tendințe autodistructive. Versurile descriu o bătălie constantă între bine și rău, rațiune și impulsuri, evidențiind ciclul vicios al victoriei și înfrângerii.