STROFA 1:
Suntem haiduci din zare cu zale călare
Fără arme doar cu microfoane, coane, și versuri babane
Flăcău voinic dintre 7 coline
Cânt balade, doine, strigături și colinde
Cu ploscă de vin, voie bună și merinde
Țin cât pot de sat, că acesta mă cuprinde
Maică, dragulita-mi pusă numele Ion
Mândru fecior din inima Iașilor
Adăp calul la izvorul cu apă rece
Sunt și eu sclav în oraș și pe deal rege
Ascuns tot timpul în pădure sau în munți
Cu ochii-n patru să nu fiu prins de arnăuți
Acuzat că fur boierii ăștia spurcați
Călare pe cal și-n căști Subcarpați
Străbat toate dealurile Copoului
Transmite Nosteam, haiducul underground-ului.
STROFA 2:
Frunzuliță, foaie deasă
Dor îmi poartă muica acasă
Încep răscoala de la mic pe primul plan
Dar fără să sfârșesc în vreo râpă ca Lipan
Frunzuliță, foaie deasă, dor îmi poartă muica acasă
La poartă mândra să-mi iasă, de vin sigur nu mă lasă
Din Cug la Fălticeni și Baba Novac
Îmi adun haiducii, mare scandal să fac
Că nu am murit, atâția să ajungem să fim miei
Și să-mi las satul pradă acestor mișei.
La război maaaaa
(Dacă ai c****e sau măcar un coi, vino să alergi cu flăcăii ciocoi)
Sensul versurilor
Piesa este un manifest al spiritului haiducesc modern, îmbinând elemente folclorice cu atitudinea rebelă a culturii underground. Naratorul se identifică cu haiducii de odinioară, luptând împotriva nedreptăților sociale și apărând valorile tradiționale.