Strofa 1:
Apar și dispar din viața ei, mai des ca Houdini,
Am femeie, ea-i amantă, Minuetto – Mia Martini,
Eu mereu pe fugă, ea geloasă, Lamborghini,
Ar vrea să îmi gătească dar n-am timp niciodată, panini.
Miroase frumos, dar nu-i parfum, că m-ar simți femeia,
Îmi zice: vrei doar să mă… Eu zic: asta-i ideea,
Și plec încă o dată, cât ea e încă goală,
Întinsă, dezarmată, și de-ar fi vreo nasoală..
Oh nu, n-am făcut-o intenționat,
Știu că mă crezi un ratat, și că mă-ntorc ca un laș,
Da, da’ măcar ‘s lașu’ tău, și tu ești lașa mea,
Hai să fim lași, așa..
Refren (Killa Fonic):
Vayacondios, Vayacondios,
Pleacă din calea mea, nu ezita o clipă,
Nu vezi, ne strică, nu poți, ție frică,
Da, dar amândoi știm cât durează o eclipsă..
Strofa 2:
Dacă am fi fost la zece mii, cu o singură parașută,
Ți-aș fi dat-o ție, m-ai fi salvat sută la sută,
Poți să povestești oricui, nimeni nu te-ascultă,
Cum te ascultam eu, oh Doamne, cât erai de absurdă.
Aerul e rece, când totul se prăbușește,
Aripile se rup, fluturii dispar, și crește,
Golul în stomac, când inima ta gândește,
Cum s-ajung înapoi unde doar el mă iubește?
Mmm, ei bine, dacă ascultai de la-nceput,
Versurile mele, muzica pe care-o cânt,
N-ar fi fost nevoie să te fac să plângi și când,
Ai fi simțit că plec, m-ai fi întors din drum strigând… stai!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație adulterină complicată, plină de pasiune și regret. Naratorul oscilează între atracția față de amantă și sentimentul de vinovăție față de partenera sa principală, anticipând durerea inevitabilă a despărțirii.