Și Bernard Pivot mă întreba
Care e cel mai frumos cuvânt
Îmi venea să spun miraj
Dar mi-era rușine
Că mi se văd jumătățile
În oglindă o femeie permanentă
Vede o femeie provizorie
„Ce sfârcuri avea
Ar fi putut să cânte cu ele la pian”
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de vulnerabilitate și rușine legate de imaginea de sine imperfectă. Naratorul se simte expus și judecat, reflectând asupra discrepanței dintre percepția interioară și modul în care este văzut de ceilalți.