Lăsați-mă să dorm
Învelită în acest suflet nemișcător
Afară mâinile voastre
Impulsionează mingi de biliard
Și pocnete surde lovesc
În tâmplele mele
Cineva mi-a strecurat desigur
Un ceas pe sub piele
Și toate fluxurile acestui trup
Sunt măsurate egal
Un imens oraș își continuă
Ziua de muncă în mine
Și afară din nou
Mâinile voastre
Impulsionând mingi de biliard
Albe și roșii globule mici
Pocnete surde
Într-o respingere leneșă
Și dureroasă
Lăsați-mă
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de alienare și detașare de lumea exterioară, unde zgomotul și activitatea constantă devin o sursă de durere și disconfort. Naratorul caută refugiu în interiorul său, simțindu-se copleșit de ritmul implacabil al vieții.