Și din 2 – 3 vorbe spuse la întâmplare
Am realizat cât semănăm, jocuri similare
Suflete curate, cuminți, nu prea murdare
Știi, nimic în viață nu e la întâmplare
Totul-i prea complicat, altfel nici nu se putea
Eu, băiatul ăla rău ce vrea totul de la ea
Ea, fata conștientă de tot ce valorează
Dar indiferent de stare, pe ea ochii o trădează
Se mai vine o noapte pe bancă într-o vară
Speram la tot și la nimic din tot ce am sperat
Vorbeste, că ador asta, căci vocea ta îmi spune.
Te aștept să vii
Să te întorci la mine
Numai aici
Ne va fi cel mai bine
Să treci din nou
Cu inima împăcată
Al casei prag
Așa ca altădată.
Știu, patul uneori îți pare mult prea mare
Stai lângă el, dar îmi scrii mie la fel de ciudat, oare
Ce-ar fi dacă aș fi iar chiar lângă tine acum
Prefer să fiu departe și să ne întâlnim pe drum
Sunt cu ea, e drept, dar îți răspund doar ție
Căci nebunia mea știi, îți aparține ție
Totul e relativ, așa am învățat
Dar cât de relativ e totul din tot ce mi s-a întâmplat
Și spune-mi încă o dată, ai să mă rănesti, știi bine
Și îi spun încă o dată ce mult semeni cu mine
Când trandafirii înțeapă, știi, mirosul lor rămâne.
Te aștept să vii
Să te întorci la mine
Numai aici
Ne va fi cel mai bine
Să treci din nou
Cu inima împăcată
Al casei prag
Așa ca altădată
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a readuce o persoană dragă înapoi. Vorbitorul se află într-o stare de așteptare, reflectând asupra complexității relațiilor și a relativității sentimentelor.