Fulgi de nea cad peste chipul ei
În mine cântă o vioară, prima oară
Mă atinge într-o doară și sufletul îmi zboară
Când ea se uită-n ochii mei
M-a luat de mână și am început
Să alergăm râzând pe stradă prin zăpadă
Aș da orice să văd ce simt și să mă creadă
Că-i prima fată ce-o sărut
Ref: E Ajunul și aș vrea în genunchi să-i cad
Și să-i pun inima mea cu o funda, să o leg în brad
Numai pt ea
Cu toată dragostea
Azi moșul a mai pus pe cer o stea.
Am s-o invit la mine de Ajun
Dar poate-ai ei o vor acasă
Și n-o lasă
De timp nu mai îmi pasă
Iubirea e frumoasă și-am s-o aștept după Crăciun.
Ref: E Ajunul și aș vrea în genunchi să-i cad
Și să-i pun inima mea cu o funda, să o leg în brad
Numai pt ea
Cu toată dragostea
Azi moșul a mai pus pe cer o stea
Sensul versurilor
Piesa descrie emoția primei iubiri în perioada Crăciunului. Naratorul își exprimă dorința de a-și oferi inima persoanei iubite, simbolizând puritatea și intensitatea sentimentelor sale.