Cuza:
Închide ochii, vreau să pătrunzi adânc în buzunar,
Lasă și tu un milion măcar,
Dacă tot vrei să mă uit pe dosar.
Și nu te opri, bagă-i pe ascuns că nu ești la bairam,
Nu da cu ei cum dau toți pe Salam,
Crezi că de prost am funcția pe care o am?
În România nu poți reuși,
Dacă nu lași în plic niște hârtii.
Refren:
Și medicii au fraierii lor, să trăiești tre’ să plătești,
Și preoții au fraierii lor, mai șmecheri nici că găsești,
Judecătorii au fraierii lor, nu ești din neam, treci la beci,
Polițiștii au fraierii lor, dacă dai bani poți să pleci.
Emi:
Vrei aprobare, consul sau să te ajut cu ceva?
Dacă-mi dai dreptul se va rezolva,
Ăsta e mersul, ce te uiți așa?
Cucu:
Hai mișcă-ți mâna, nu vreau ca mâine să fiu în ziar,
Sau să ajung la penitenciar,
Și-i vreau cash, nu prin transfer bancar.
Emi:
În România sunt acțiuni firești,
Dacă nu dai, nu o să reușești.
Refren:
Și medicii au fraierii lor, să trăiești tre’ să plătești,
Și preoții au fraierii lor, mai șmecheri nici că găsești,
Judecătorii au fraierii lor, nu ești din neam, treci la beci,
Politicienii au fraierii lor, orice-ai vota, tot o freci.
Sensul versurilor
Piesa satirizează corupția generalizată din România, unde mita este văzută ca o necesitate pentru a reuși în diverse domenii. Versurile evidențiază cum diferite categorii profesionale profită de sistem, cerând favoruri financiare pentru a-și îndeplini atribuțiile.