Eugeniu Speranţia – Și Totuși…
„Ergo sum..”.Când ploaia bolnavă ce plânge și-aleargă pe negrele strade,Sperând adăpost să găsească, lovește-n ferestrele reci,Când nimeni nu știe că trupu-mi în putredă pulbere cade.. Ce tristă e-n seară odaia din care plecat-am pe veci!.Zambila ce-ncepe să-nvie privind printre storuri m-așteaptă;Romanul cu foaia-ndoită se miră că nu-l isprăvesc;Apollo de bronz, de pe soclu, spre ușă … Citește mai mult