Badea cu căciula sură
Stă-n poartă și-mi cere gura
Eu gurița nu i-oi da
Că mă ceartă măicuța.
Bădiță, dragostea ta
Înaltă e ca trestia
Eu-s micuță ca grâu
Și roșie ca focul.
Ce mi-e mie drag vara
Bădița cu fluiera
El să zică, eu să cânt
Să ne treacă de urât.
Sensul versurilor
O tânără refuză avansurile unui băiat, invocând teama de mama ei. Ea își exprimă afecțiunea pentru el, comparându-l cu vara și cu sunetul fluierului, sugerând o relație plină de bucurie și cântec.