O, râs cumplit, îți laud lama dură
ce-adeseori îi e prostiei gâde,
tăindu-i capul calp, de geamandură.
Dar mă-nfior… căci și prostia râde!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura duală a râsului, evidențiind capacitatea sa de a demasca prostia, dar și de a fi folosit de aceasta. Sugerează o reflecție asupra puterii și ambiguității râsului în societate.