Dacă a trebuit, s-o facem și pe asta.
Nu ne-aparținem, dorule…
Ce prietenă bună aș fi fost cu Jocasta,
Oedip, călătorule….
Îmi ești copil. Sparge-mi forma de humă.
Iată, cărțile-s martore.
Îți sunt copil. Copii se-apucă, se sugrumă.
Sugrumă-mă, tartore.
Sensul versurilor
Piesa explorează dinamica unei relații toxice, marcate de dependență și conflict. Se sugerează o legătură complexă, posibil incestuoasă, cu referire la mitul lui Oedip și Jocasta, subliniind ideea de iubire imposibilă și suferință.