În câmpul ce ițea de buturează,
A țipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbăreala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușlează,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!.
Morala: în lanțuri apa să se tragă!
Sensul versurilor
Piesa este o poezie absurdă, într-o limbă inventată, fără un sens logic. Scopul principal este umorul și jocul de cuvinte, creând o atmosferă amuzantă și lipsită de sens.