Ei, da, ce să-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,
Ca sunetul umblu prin lumea cea vie.
Nu cunosc mersul pe-ndelete,
ici sărutul pe datorie.
Lacomă sunt. Şi sorb şi-nghit şi zbor
Şi-s mândră că la reveru-mi subţire,
sclipind, mă decorează uneori
rozeta ta de aur, fericire!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de satisfacție și mândrie față de viață și de momentele de fericire. Vorbitorul își asumă dorințele și trăirile intense, celebrând bucuria de a exista și de a fi decorat de fericire.