Cu muzica-mi legam rănile.
O fâșie din Bach îmi bara pieptul
împiedicând durerea
să facă flori monstruoase-n văzul lumii.
Răcoarea mozartiană-mi umplea ochii,
înlocuindu-mi lacrima,
iar la-ncheietura mâinii îmi susurau
brățările lui Debussy.
Cu muzică mă vindecam —
dar mă răneam cu muzică
dacă fluviile sângelui meu amorțeau
și gerul inerției îmi scria pe retină
flori palide, frunze opace.
Și tot în muzică înfășurată
m-am deprins să plec la luptă,
desfășurând-o apoi ca pe un steag
care-mi păstrează forma.
Sensul versurilor
Piesa explorează rolul dual al muzicii ca sursă de vindecare și, paradoxal, de suferință. Muzica este un refugiu, dar și un câmp de luptă interior, un steag sub care se păstrează identitatea.