« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeași apă, aceeași lăcomie de trandafir,
aceeași aplecare a trupului
și spaima de sărut, și a te trezi din somn e-o fericire
și sâmbăta și târgul Moșilor,
toate același. »
– Atunci, ce s-a schimbat? întreabă domnul învățător.
« Nu știu. N-am învățat lecția.
N-am învățat nicio lecție.
Am lipsit de la lecție.
N-am putut să vin la școală
pentru că am fost sănătoasă. »
– Atunci, am să te las repetentă, spune domnul învățător.
« Așa și trebuie. O să mai încerc.
O să mă străduiesc. Poate că-mbătrânesc
pân’ la semestrul următor »
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței și a regretelor legate de neînvățarea lecțiilor importante în viață. Vorbitorul își acceptă soarta de a repeta experiențele, sperând că va învăța ceva în cele din urmă.