Sunt Daniel, am 20 de ani, urăsc în exces și mă culc cu o singură fată.
Locuiesc oriunde cu forme ilegale și încă n-am la nicio bancă nicio rată.
Muncesc cinstit, pe bani puțini dar nici n-am minte ca să fac mai mulți.
Mi-e scârbă de analfabeți pe care banu-i plimbă și-i plasează printre culți.
De jigodii cu funcție și grad ce stau o oră sau mai multe la o funcție, în funcție de gradul de dificultate.
De diferențe între cei cu cap ce săvârșesc și dependenți de mouse sus-puși de câțiva ani de facultate.
De oameni care văd roboți în oameni din subordine pe care-ajung să-i exploateze până cad în coate.
Le spun pentru că știu cum e, dar nu prea pot să demonstrez, chiar niciun vers nu poate.
Am avut cam 4 ani de copilărie, restul au fost un fel de pregătire pentru viața de acum.
Îmi place berea, dar mai mereu sunt numai eu cu ea, și beau doar cât să mă afum.
Adorm într-un pat pe care singur mi-l fac și f***k :-<, pe care singur mi l-am cumpărat.
Pentru că maică-mea nu vrea să știe unde-adorm, când am fost la ea m-a comparat
Cu-n căminar jegos, un derbedeu, lichea fără stăpân.
Ce dracu să-i mai spun?!
Am un singur părinte, mort, dar viu în mintea mea, în firea mea, pe pielea mea.
Ai crede că-s nebun de m-ai vedea vorbind cu mâna mea.
Un frate mai mult decât necesar, determinat să-nvingă viața ca pe-un adversar.
O soră ce-o privesc ca pe o fiică, acum e mică, mă tem ca peste ani să nu mă vadă ca pe-un adversar.
Tin vieții piept până voi fi învins de ultimul atac de cord.
Până la vârsta asta știu că indiferent de vârstă, anii nu se văd pe corp.
În puține jocuri de cuvinte pot include multe lucruri care-mi trec prin minte.
Calmează-te, așază-te, concentrează-te, sedează-te, operează-te, corectează-te, salvează-te.
Trezește-te, privește-te, lovește-te, obișnuiește-te, iubește-te sau dezobișnuiește-te.
Subconștientul meu mă ține treaz și chiar de mă rănește știu că nu mă minte.
Vad viața printr-un geam murdar de urme și urmele mizere ale timpului.
Vad moartea ca pe-o bârfă ieftină din piață. ”Trebuia să vină și timpu’ lui.”
Sunt greu de descifrat, te-am pus să memorezi un cifru, tu ca prostu’, l-ai uitat.
Am memoria mai bună, nu le uit, tu te-ai uitat pe foaia asta și în clipa următoare ai uitat.
Apoi vorbești în gând și te întrebi de unde ai citat..
Eu eram. Daniel.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrările și dezamăgirile unui tânăr de 20 de ani față de societate, inegalități și propria existență. El reflectă asupra copilăriei pierdute, relațiilor dificile și luptei constante cu sine însuși și cu lumea din jur.