[Refren]
Și de lăsam piesa fără versuri tot știai ce cântă vioara
Sunt secole întregi de când îți tot spune sărmana
durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne în veci o romanță.
Se zice că după o vreme apare primul junghi
Așa cum din copac rămâne doar un trunchi
În timp și oamenii-s la fel, aveam un unchi
Și știi că până plec orice aș face n-am să-l uit.
Vioara îmi cântă gânduri, știu un bătrân ce are o vioară
Eram cândva un puști și-o ascultam seară de seară
Vioara e îndrăgită și la nunți
Dar tot acasă, frate, ți-e mai drag s-o asculți.
Pune-ți un pahar cu ceva amar, pune vișinată
Ca în spatele blocului, cum era odată
Lasă vioara să-ți aline niște grele zile
C-o ducem greu toți, din Romania până în Chile.
Mă ține nimeni într-o veselie
De-asta vioara cântă dor de bunici și copilărie
Și de-asta îmi este soră mie
Dacă mă întreabă cineva – așa vroiam să fie.
[Refren]
Și de lăsam piesa fără versuri tot știai ce cântă vioara
Sunt secole întregi de când îți tot spune sărmana
durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne în veci o romanță.
Și de lăsam piesa fără versuri tot știai ce cântă vioara
Sunt secole întregi de când îți tot spune sărmana
durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne în veci o romanță.
De obicei când te trec fiori pe șira spinării sunt viori
De obicei atunci pe cerul vieții-s nori
De obicei ochii nu-s goi, ne amintim de amândoi
De obicei o simt doar oamenii ca noi.
Și lăutarii o iubesc cum iubesc focul
Că pentru mulți ca mine, știi, vioara asta-i totul
Ne cântă bucuria de-a înțelege sărăcia
Noaptea cântă romanțe duioase ca Ioana și Mia
Braia, ce le ascultam cu tataia
Și povestea cum a fost traiul lui și de-aia
viața are cursul ei ca Râul Doamnei
Frunzele-i aprinse ca și culoarea toamnei.
Vioara face poeți din puștani isteți
ajunși bătrâni, te învață acum să nu regreți
Ierni și nămeți, timp dus, sticle, jointuri sus
Bagabonțim de la răsărit pân’ la apus.
[Refren]
Și de lăsam piesa fără versuri tot știai ce cântă vioara
Sunt secole întregi de când îți tot spune sărmana
durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne în veci o romanță.
.. Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole întregi.. spune sărmana
Durerea ei.. suflete de gheață
Cântecul ei rămâne în veci o romanță.
Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole întregi de când îți tot..
Durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne în veci o romanță.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea emoțională a muzicii, în special a viorii, ca o modalitate de a evoca amintiri din copilărie și de a exprima dorul. Vioara devine un simbol al conexiunii cu trecutul și cu emoțiile profunde.