Și de-am lăsa piesa fără versuri,
Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole-ntregi de când îți tot spune sărmana
Durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne-n veci o romanță.
Se zice că după o vreme apare primul junghi
Așa cum din copac rămâne doar un trunchi
În timp, și oamenii-s la fel
Aveam un unchi, și știi că până plec orice-aș face n-am să-l uit
Vioara-mi cântă gânduri, știu un bătrân ce are o vioară
Eram cândva un pusti și-o ascultam seară de seară
Vioara, e îndrăgită și la nunți,
Dar tot acasă frate ți-e mai drag s-o asculți
Pune-ți un pahar, cu ceva amar, pune vișinată
Că-n spatele blocului cum era odată
Lasă vioara să-ți aline niște grele zile
Că o ducem greu toți din România până-n Chile
Nu mă ține nimeni într-o veselie
D-asta vioara cântător de bunici și de copilărie
Și d-asta-mi este soră mie
Dacă mă întreabă cineva așa vroiam să fie.
Și de-am lăsa piesa fără versuri,
Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole-ntregi de când îți tot spune sărmana
Durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne-n veci o romanță.
Și de-am lăsa piesa fără versuri,
Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole-ntregi de când îți tot spune sărmana
Durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne-n veci o romanță.
De obicei când te trec fiori pe șira spinării, sunt viori
De obicei atunci pe cerul vieții-s nori
De obicei ochii nu-s goi ne amintim de amândoi,
De obicei o simt doar oamenii ca noi
Și lăutarii o iubesc, cum iubesc focul
Că pentru mulți ca mine, știi, vioara asta-i totul
Ne cântă bucuria de a înțelege sărăcia
Noaptea cântă romanțe duioase ca Ioana și Mia
Praiaa, ce le ascultam cu tataia
Și povestea cum a fost traiul lui,
Și d-aia, viața, are cursul ei careul doamnei
Frunzele aprinse, ca și culoarea toamnei
Vioara.. face băieți din pustani isteți
Ajunși bătrâni te-nvață acum să nu regreți ieri
Și nameți dindu, sticle, jointuri sus
Băgăbonții de la răsărit pan’ la apus.
Și de-am lăsa piesa fără.. ce cântă vioara,
Sunt secole-ntregi de când îți tot spune sărmana
Durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne-n veci o romanță.
Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole-ntregi.. spune sărmana
Durerea ei.. suflete de gheață
Cântecul ei rămâne-n veci o romanță.
Tot știai ce cântă vioara
Sunt secole-ntregi de când îți tot..
Durerea ei printre atât de multe suflete de gheață
Cântecul ei rămâne-n veci o romanță
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă vioarei, văzută ca un simbol al amintirilor, al copilăriei și al vieții trăite cu bune și cu rele. Vioara este portavocea emoțiilor și a poveștilor de viață, legând generații și aducând alinare.