Ne fură timpu’ hoții, viața-i doar sărbătorirea morții
Azi copii, mâine bunici cu nepoții.
Ramân doar flash-uri nu mă înțeleg cu idioții
Prefer mereu liniștea mea din miezul nopții.
Înecat de fum ca un drum de țară și sărat ca berea.
Zici că numele meu e Alin Durerea.
Gându’ mi-e pansament de la o vreme
Aduc flori la morminte prin cuvinte crizanteme
Sunt complicat de simplu, e românesc filmu’
Aș fi putut să fiu mai mult, da’ n-am fost tipu’
Care să vrea mai mult de la viață,
Golan bătrân cu nopți nedormite pe față.
Primii mei bani i-am făcut la șapte ani cu colindul,
Am înțeles sistemul ocolindu-l.
Știam din școală ce ne-așteaptă după școală
Și vedeam cum toate astea ne separă.
Am dat-o în bară, de multe ori la careuri
Așa și-n viață am dat o groază de rateuri.
Dar m-am vindecat prin versuri, treaba ta ce crezi.
Eu știu c-am ales stiloul după botez.
Măcar de asta m-am ținut, asta-i tot ce-am vrut.
De mic copil veneam cu japca să vă cânt.
Și nu doream nimic decât să mă ascultați
Aho, aho, pentru surori și frați.
Anii trec repede și timpu’ fuge crezi că merge.
Uite de exemplu cum s-au dus și ăștia zece.
Încă am liste amânate, probleme nerezolvate,
Știi că nu le poți avea pe toate
Renunți o parte și recalculezi tot.
Tai de pe listă orice moft, orice comfort
Ramâne doar ce vrei să faci ca să rămâi tu,
Să nu rămâi în timp exemplu, de așa nu.
Lumea dacă n-ai bani crede că n-ai făcut nimic,
Da’ ce-i mai mulți dacă-ar rămâne fără bani, n-ar avea nimic.
Mi-a zis-o pe asta tata să dorm liniștit.
E un lux pe care mulți nu și-l permit.
Viața e scumpă când îți dorești multe,
Faci sacrificii mari pentru chestii mărunte.
Și e ciudat că nu-ți dorești nimic.
Abia atunci începi să te simți fericit.
Și înțelegi deja, chiar dacă n-ai tot ce-ți trebuia.
Devii recunoscător și pentru o zi mai grea.
Când începi să vezi darul de-a trăi, trăiești mai frumos,
Ești mai deștept când îți dai seama de ce ai fost prost.
Când oamenii nu știu ce vor, vor ce au și alții
Dacă-i întrebi, , de ce? ” n-au explicații.
Când oamenii greșesc nu-și ascultă instinctul.
De obicei sunt prea bătrâni când înțeleg timpul.
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra vieții, cu bune și rele, sacrificii și realizări. Vorbitorul reflectă asupra importanței de a trăi autentic și de a aprecia darul vieții, chiar și în momentele dificile.