Nimeni Altu’ – Sfârșitu’ Lunii

Fiți atenți la atenția distributivă,
bomboane pe tort, bomboane în colivă.
Destin suspect ca un desert,
al unui pescar cu diabet în deșert.
Sunt dezertor numa’ în ochii lor,
lipiți cu lipici de televizor.
Zac în somn mai mult decât dorm,
trăind de parcă am fost amânat.
NU mor, NU cer nimic, asta e hrana mea!
Ca și ei or merita și eu merit,
și-oi merita o merdenea dar na,
cred că s-a scumpit sau ceva,
ca oamenii nu își mai ascultă inima.
Și au percepții alterate când le pute a realitate,
și percepții alterate și când le pute a alte rate,
și alte vise spulberate înecate,
în alte nopți și sticle sparte!

REF: Uneori mă simt ciudat ca un ciorap desperecheat,
dar NU tac, sunt SPIRIT DE DAC, d-asta NU tac.
Încă nu s-au trezit românii, e sfârșitu’ lunii,
dar nu e sfârșitu’ lumii!

REF: Uneori mă simt ciudat ca un ciorap desperecheat,
dar NU tac, sunt SPIRIT DE DAC, d-asta NU tac.
Încă nu s-au trezit românii, e sfârșitu’ lunii,
dar nu e sfârșitu’ lumii!

COPIL INDIGO CĂLĂUZĂ pentru cristal las această trusă!
Dau primu’ ajutor prin artă,
pentru că prea puțini pot să o facă benevol!
În ciuda condițiilor sunt mândru să respect dorința bunicilor!
Și visu’ lor indiferent de represalii!
În final să avem foc la funeralii am văzut asta,
important e ce rămâne, eu NU am fost educat să zic stăpâne!
Eu n-am trăit o viață de trudă să-mi dau seama ca un prost,
ca truda n-are rost,
eu sunt LIBER să nu fac altora pe plac,
eu NU AM LIDERI să-mi zică mie ce să fac, eu sunt om,
nu alterat cu alte reguli, eu sunt suflet,
ceasul ferit, însângerat.

REF: Uneori mă simt ciudat ca un ciorap desperecheat,
dar NU tac, sunt SPIRIT DE DAC, d-asta NU tac.
Încă nu s-au trezit românii, e sfârșitu’ lunii,
dar nu e sfârșitu’ lumii!

REF: Uneori mă simt ciudat ca un ciorap desperecheat,
dar NU tac, sunt SPIRIT DE DAC, d-asta NU tac.
Încă nu s-au trezit românii, e sfârșitu’ lunii,
dar nu e sfârșitu’ lumii.
Respect, nimeni altu’, demon dtr.