Vin ca un aurolac la primărie și zic mai dați-mi și mie, că n-am
Strofa 1
În 2000 făceam primul negativ
Luam beaturi și tăiam din piese combinându-le-n creativ
Fumam ganja exclusiv vineri seara
Evitam școala cât puteam de des, iubeam vagabondala
În rest aveam adidași lipiți
Toale pe care le-am așteptat 4 ani să-i rămână lu’ fratimio mici
Caiete studențești cu 3 albume scrise deja
Dar după multe greutăți s-a destrămat și trupa mea
Câțiva ani de zile
N-aveam nici pat să dorm, copile
Aveam 2 saltele rupte cu arcuri ieșite și multe necazuri pe cap
Aproape că adormeam cu fruntea lipită de geam
În fiecare noapte mort de fumat
Și de aici vine „nopți prea lungi” că au fost sute
Cât despre piese acum știi de ce sunt așa de multe
Primul album tras a stat un an de zile amanet
Până nu l-am avut acasă nu m-am putut simți întreg
Mi-am petrecut ore-n șir singur în parc
Super tripat a trebuit să fac ce-a trebuit să fac
Și-a mai durat un an până l-am terminat
Între timp am mai tras multe piese la căști cu plapuma pe cap
Peste 10 ani de rap și niciun album lansat
Eram mândru că-n ciuda condițiilor n-am abandonat
Ai mei mă știu cât am luptat că am fost în multe brigăzi
Și am notat cu pixu’ diamante pe foi adunate pe străzi
Refren (x2)
Știam că sunt un visător la fel ca John
Îmi faceam griji când mă gândeam la viitor
Dar îmi găseam mereu liniștea pe balcon
Pe un fotoliu vechi și rupt printre floori
Strofa 2
Când o să fiu la casa mea, că sper să apuc să mă mut
O să-mi pun pe balcon un fotoliu vechi și rupt să-mi amintesc de trecut
Camera verde, cel mai prolific studio
Un material de pentru fumat sau audio
Prietenii n-o să mai fie așa mulți
Chiar dacă poate știu că și tu simți nevoia să mă asculți
Dar unii chiar n-au meritat prezența mea în viața lor
Și nici muzica și nici ce le-aș fi oferit în viitor
Am cicatrici acum, rănile numai dor
Am aripile întinse spre cer și simt că pot să zbor
Nu știu prea multe despre viață dar știu cum ar trebui să fie
Tu poți asculta și învăța despre cum mi-a fost mie
Am crezut multe, mult timp am ascultat oameni mințind
M-am rătăcit, am ocolit, m-am învârtit și m-am trezit
Mai liniștit că ce-am iubit m-a regăsit din nou zâmbind
Și simt că pot reda mai bine acum, tot ce surprind
Când aprind în beznă lumina
O să ridic mai sus cortina
După ce am lăsat baltă hărțuiala
Am putere să trec peste orice, prin orice loc
Peste orice bloc pentru toți care n-au pus încă stop
Frate trage mâna-n spate, n-o mai întinde
Și-o să vezi că reușești să faci în viață ce ți-ai pus în minte
Dinspre mine o parte simte că n-o să fac asta mereu
Dar va rămâne întotdeauna pe strada mea numele meu
Refren (x2)
Știam că sunt un visător la fel ca John
Îmi faceam griji când mă gândeam la viitor
Dar îmi găseam mereu liniștea pe balcon
Pe un fotoliu vechi și rupt printre floori
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre trecut, greutăți și visuri. Artistul își amintește de vremurile grele, dar și de speranța și liniștea găsite în momentele simple, cum ar fi statul pe un fotoliu vechi pe balcon. Este un mesaj despre perseverență și despre cum trecutul ne modelează.