Dau din prima…
Tata și mama n-au fost niciodată rap, dar rapul mi-a fost totdeauna și tată și mamă
Deci când asculți asta bagă de seamă
Din școală am învățat că dacă stau jos am 4
Nu prea mi-am dat seama ce-i viața, dar mi-am trăit-o, întreabă patul.
Rupem rândul, forțează mâna și-o să-ți strâng pumnul
Dar ai grijă în caz că nu știi că pot să împlinesc gânduri
chiar și-n slowmotion, pe drumul meu și-atunci când bate vântul
Și dau din cap de zici că am probleme cu gâtul.
Sunt un simplu bețivan, mănânc muzică cu pâine, ketchup și muștar
Pus pe vers, man, sunt old school ca Nae și Aprozar
Cântecul meu ți-e aproape la greu când ți-e rău, te face să te simți mai bine
Gândește-te și la ce zic înainte de rime.
Că viața e vulgară ca o înjurătură și deseori ciudată
Dar poate vei înțelege abia când o să mă asculți de pe lumea ailaltă
Și să nu crezi acum că noi n-avem în fum sute de dorințe
Chiar dacă stăm mult timp pe gard și scuipăm semințe.
Când suntem cu ai noștri lumea ne zice golani
Dar cam câte alte lucruri poți să ajungi crescând fără bani?
E greu când ai doar o rază de speranță și cu lupa
Dar știi și tu că presiunea vieții fierbe supa.
Azi e joi, mâine e vineri, trec repede și anii ăștia
Privim roboți și ne întrebăm ce mai vor și ăștia
Uneori cred că doar bagajele au mai rămas de făcut în România
Dar alteori mă simt născut aici să-ți compun melodia.
Încă din liceu Nichita, era rap pe vremea mea
Și cine zice altceva e clar că nu ne știa
Între timp mi s-a făcut rău de cât mi s-a făcut rău
Dar nu o să-mi fie rău dacă alerg pe drumul meu.
Strict onorabil, te învăț să îmbrățișezi dușmănia
Și să nu fii ca oamenii falși, mimând prietenia
Din ani și ani de zile treaba asta adună doar mânia
Și nu prieteni buni cu care să scrii golănia.
Sistemul și sentimentele e ceva personal, nu înțeleg ce caută Primăria
cu actele și de ce impostorii ăștia mereu se dau drept prieteni cu un zeu
De ce sunt taxe? Că nu împărțiți nimic cu noi, luați doar voi
Lăsați gunoi și pe noi de sărbători ne lăsați fără foi.
Toate lucrurile care ne diferențiază ne arată cât suntem de asemănători
Adică suntem atât de asemănători încât toți suntem diferiți
Dar fiind toți atât de diferiți avem în comun că fiecare e diferit
Deci uite cât suntem de asemănători, poți s-o asculți de mii de ori.
Nu mai fiți chiori, hai să fim atenți la ce se întâmplă
Că tot ce vrem e să ne facem copiii să râdă
Și să nu plângă, știm și noi cum e atunci când plângem
Ne amintim de bătrâni dragi care ne-au făcut să râdem.
[Refren]
Prin amintiri, melodii, locuri și jucării
Jocuri și poezii, că nu știam cum va fi
Mai știi? Că despre asta era totul
Și nu știam atunci că omul sfințește locul.
Prin amintiri, melodii, locuri și jucării
Jocuri și poezii, că nu știam cum va fi
Mai știi? Că despre asta era totul
Și nu știam atunci că omul sfințește locul.
Prin amintiri, melodii, locuri și jucării
Jocuri și poezii, că nu știam cum va fi
Mai știi? Că despre asta era totul
Și nu știam atunci că omul sfințește locul.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra importanței amintirilor și a locurilor care ne definesc. Vorbește despre greutățile vieții, dar și despre speranța de a schimba lumea prin acțiunile noastre, subliniind că fiecare individ are puterea de a da valoare locului în care trăiește.