Nimeni altu’:
– Dau din prima..
Tata și mama n-au fost niciodată rap
Dar rapul mi-a fost totdeauna și tată și mamă
Deci când asculți asta, bagă de seamă
Din școală am învățat că dacă stau jos am 4.
Nu prea mi-am dat seama ce-i viața dar mi-am trăit-o întreabă patru, pe-un rând
Tu forțează mâna și-o să strâng pumnu’
Dar ai grijă în caz că nu știi că pot să-mi privesc gândul chiar și-n slowmotion,
Pe drumul meu și-atunci când bate vântu’
Și dau din cap de zici că am probleme cu gâtu’
Sunt un simplu bețivan mănânc muzică cu pâine, ketchup și muștar
Pus pe vers man sunt oldschool că carnea e și-n aprozar
Cântecu’ meu ți-e aproape la greu când ți-e rău, te face să te simți mai bine
Gândește-te și la ce zic înainte de rime
Că viața e vulgară ca o înjurătură și deseori ciudată
Dar poate vei înțelege abia când o să mă asculți de pe lumea ailaltă
Și să nu crezi acum că noi n-avem în pumn sute de dorințe!?
Chiar dacă stăm un timp în gară și scuipăm semințe
Când suntem cu ai noștrii, lumea ne zice golani
Dar cam câte alte lucruri poți să ajungi, crescând fără bani.
E greu când ai doar o rază de speranță
și cu lupa dar știi și tu că presiunea vieții fierbe supa
Azi e joi, mâine e vineri,
Trec repede și anii ăștia
Privim roboți și ne-ntrebăm ce mai vor și ăștia.
Uneori cred că doar bagajele au mai rămas de făcut în România
Dar alteori mă simt născut aici să-ți compun melodia
Încă din liceu, Nikita, era rap pe vremea mea
Și cine zicea altceva e clar că nu ne știa
Între timp.. mi s-a făcut rău, de cât mi s-a făcut rău,
Dar nu o să-mi fie rău dacă alerg pe drumul meu
Strict onorabil, că-nvăț să îmbrățișez dușmănia
Și să nu fi ca oamenii falși, mimând prietenia
Din ani și ani de zile, treaba asta adună doar mânia
Și nu prieteni buni cu care să scrii golania
Sistemu’ și sentimentele, ceva personal
Nu înțeleg ce caută Primăria cu actele
Și de ce impostorii ăștia mereu se dau drept prieteni cu-un zeu
De ce sunt taxe, că nu împărțiți nimic cu noi, luați doar voi
Lăsați gunoi și pe noi de sărbători ne lăsați fără foi.
Toate lucrurile care ne diferențiază ne arată cât suntem de asemănători,
Adică atât suntem atât de asemănători încât toți suntem diferiți
Dar fiind toți atât de diferiți avem în comun că fiecare e diferit,
Deci uite cât suntem de asemănători!!
Poți s-o asculți de mii de ori, nu mai fiți chiori.
Hai să fim atenți la tot ce se întâmplă
Că tot ce vrem e să ne facem copiii să râdă
Și să nu plângă, știm și noi cum e atunci când plângem,
Ne amintim de bătrâni trași care mereu ne-au făcut să râdem..
Prin amintiri, melodii, locuri și jucării,
Jocuri și poezii, că nu știam cum va fi..
Mai știi? Că despre asta era totul
Și nu știam atunci că omul sfințește locul.
Prin amintiri, melodii, locuri și jucării,
Jocuri și poezii, că nu știam cum va fi..
Mai știi? Că despre asta era totul
Și nu știam atunci că omul sfințește locul.
Prin amintiri, melodii, locuri și jucării,
Jocuri și poezii, că nu știam cum va fi..
Mai știi? Că despre asta era totul
Și nu știam atunci că omul sfințește locul.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții, a greutăților și a bucuriilor simple. Subliniază importanța amintirilor și a legăturilor umane, sugerând că, în ciuda dificultăților, omul poate da valoare locului în care trăiește.