Necazuri le-am cărat o viață ca-ntr-o plasă,
Prea multe zile de ajuns târziu acasă.
Cândva ziceam că nu îmi pasă, acum îmi pasă,
Sunt mai iscusit și încă reprezint ultima fază,
Dau de parc-ar fi ultima oară sau tot prima,
Mulți au ales mândria, da’ îi mai importantă stima,
Și publicul ce merită să cânte și s-aplaude, să sară,
Să zică la sfârșit „Mamă, ce seară!”.
Când dau din cap nu doar dau din cap,
Asta nu-i muzică ușoară, avem mesaj de fapt,
În rap se strâng câteva rânduri ce adună lume
Și, rămase peste ani, numeri pe degete albume,
D-asta nu mă opresc și stilu’ tot e românesc,
Stiloul scrie ce vorbesc, fac asta parcă desenez,
Lejer ca joaca, cine poate să o facă,
Dacă se numește artă, prețuiește-o, madăfakă’!
De la banda de casetă pân’ la discuri de vinil,
Nu există imposibil, există doar dificil,
Învață din versuri, de-asta scriem ce trăim,
Cu multe fire de cânepă, ca un drill vechi,
Dar încă de folos ca la motocros,
Viața-i o cursă pe teren mlăștinos;
Să te ridici de jos, că ce a fost a fost,
Fii deștept, și nu uita că țara te vrea prost,
Să te ridici de jos, că ce a fost a fost,
Fii deștept, și nu uita că țara te vrea prost,
Să te ridici de jos, că ce a fost a fost,
Fii deștept, și nu uita că țara te vrea prost,
Fii deștept!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre greutățile vieții, importanța de a învăța din ele și de a persevera. De asemenea, abordează critic aspecte ale societății și rolul artei în a transmite mesaje puternice.