Nimeni Altu’ – Încă O Poveste

Aaahhh, Unchiule, te rog, spune-mi o poveste
Ce poveste?
O poveste ca să mă adoarmă..
A venit toamna, suntem în septembrie ’99
S-a întunecat de mult afară și-a-nceput să plouă
E vineri seara, știi și tu, e plină scara
De bagabonți ce vor s-alunge plictiseala.
Unul aprinde țigarea și toți se strâng în cerc
Se arde-ncet, din când în când cineva spune „Ține-n piept”
E printre ei un pusti, care n-a pus bani
E clasa a noua la liceu, are vreo 15 ani.
Venise de la școală, dar a mai stat și el în scară
Să fie la fel ca ceilalți băieți de cartier
Fumase h*****, da’ nu-l interesa
Părea un simplu drog atunci, mai mult de-atât nici că știa.
S-a dus acasă și s-a comportat ciudat
A doua zi la masă a vomitat tot ce-a mâncat
Părinții nu s-au prins, crezând că s-a îmbătat
Când el defapt venise pentru prima dată acasă spart.
A continuat și a doua zi la fel
Bucuros de noul anturaj din cartier
A trecut o lună, au trecut două, trei
Dar într-o zi nici unul dintre ei n-a mai produs lei.
Știa, venise rându’ lui să facă ceva
Combinații cumva, sau să dea măcar impresia
Și cum avea, alocația pe ultimele luni
Pentru dava le-ajungea, câteva zile banii au fost destui.
Băieții lui atunci l-au îmbrățișat
Iar cel mai șmecher dintre ei i-a zis:
„Fratele meu, tu ești băiat!
Să moară mama, dacă se ia cineva de tine
Să vii la mine, nu mi-e frică de nimeni, știi bine! „
Și de-atunci pustiu, nu știu cum de s-a schimbat
Așa tot timpul înjura și-o luase grav pe dava
Dar nu credea, zicea că „hata știi tu cum e viața mea”
„Frate nu te mai baga vezi-ți de treaba ta! „
Acum umblă, prin farmacii să-și ia seringa
Fiindcă plăcerea la țigare începuse să se stingă
Ceilalți copii, îl știau de frică și deja
Pustiu se mândrea cu cine stătea și cu ce făcea.
Începuse și el să-nvețe cum să facă bani
Și-și luase arfe de când o ardea printre golani
Se șmecherise p-afară și chiulea de la școală
Avea tupeu s-o dea cu toți în smardoială
A fost zmeu, cam un an de zile,.
Avea intrare la toți traficanții din cartier și era bine
Dar acum avea râuri, nu mai era la fel
Și pe cel mai șmecher l-a prins garda cu marfă la el.
Părinții lui știau, da’ n-aveau ce să-i facă,.
L-au băgat la Balaceanca poate așa o să-i treacă,
Da’ când a ieșit bineînțeles c-a tras din prima
Stătea spart pe gard zicând „Doamne, ce-mi place h*****! „
Își ascundea în ghenă, fiola, seara și-o seringă,.
Da’ fără să știe, luase de mult hepatită
Și cu ficatu’ varză, continua să tragă
Îl vedeam mereu cu țigări, la bucata și o sticlă de apă.
Stătea singur pe gard, brigada s-a spart,.
Când și-a dat gherla și-a vrut să-și facă mai mult ca nu l-a luat.
S-au certat, s-au bătut, se înjurau când se întâlneau
Își mai vorbeau frumos atunci când se combinau,
Și pustiu, fura din casă acum, vânduse aproape tot,.
Ta-su’ era bolnav, ma-sa nu mai muncea deloc,
Era 2003, se lăsase de școală
Și se gândea să vândă marfă, sau să plece din țară.
Stătea p-afară, făcându-și planuri, care s-au destrămat
Într-o zi banală când totu’ s-a terminat..
A plecat, să-și ia dava de la altcineva
Auzise c-a rupt norma marfă, da’ nu prea credea
Din două bile, 15 unități, da’ crema
Și-a stat câteva ore până și-a găsit o venă.
După, ce și-a făcut
A închis ochii și-a căzut
A făcut spume și-atat
Acum, e PA! Pierdut. Caput!.
L-au găsit vecinii, l-au îngropat părinții
Înjurând și blestemând soarta lui și sfinții
Iar în cartier, oricare-ar fi el, e la fel
Încă unu’ mort, curând o să uite de el.
Aceasta este încă o poveste despre
Un copil ce numai este, peste
El s-a pus de mult pământ
Iar la mormânt nu vine nimeni
Și tovarășii lui nu-l mai plâng.
[x2]