(Nimeni Altu, pe fundal)
Zgomotul… Zgomotul unei intersecții… Rebreanu, cu… cu… Grigorescu…
[Nimeni Altu’]
Pun mâna pe tricolor și peste răni care mă dor,
Ca Ștefan Bănică Senior, golan major și n-o să mor
Cât timp o să răsune strada… pentru cine se întreabă,
Asta e zgomotul unei intersecții pline din Balta Albă
Sau toate astea din cauză că e tare filmul,
Mulți nu ne înțeleg și dau din cap că doar e tare ritmul
Bem țuică fiartă cu vișinată de la distileria grea
Pentru brigada mea veche care încă mai bea… Breaaah
Asta e alt gen de filtru… care a luat foc,
Asta nu-i fitu-i alt golan de la bloc,
Cu alți golani de la alt bloc și de pe ambele străzi la un loc
La pipa păcii se adună cu filmul din greenu’ care a luat foc
Fumăm iarba de parcă, n-am mai fumat niciodată
Și n-o să mai avem ocazia altă dată de fiecare dată
Sau de parcă știm că n-o să putem să fumăm asta pe lumea ailaltă
D-asta de fiecare dată o ardem de parcă n-o să mai fumăm vreodată
Da… e dedicată și pentru orice vecină și babă beată de pe stradă
Că știi cum e, fiecare cu ce cântă-n cap, draga,
Deci încă-o dată scoate boxele pe geam și dă tare,
Sunt două străzi, tramvaie murdare și aceeași piesă în difuzoare.
Refren x2 (Chorus)
Răsună strada mea pe beat, mulți vecini înțeleg ce zic
Căci am zâmbit când ne-a fost greu și-am zis mereu că nu-i nimic
Și după toate care-au fost știi că vine și timp frumos
C-așa e scris pentru că așa a fost.
[Tudor Sișu]
Am filmul meu care rupe capete și difuzoare
Face să dea din cur gagici în țâțe goale
Uneori am filme comerciale care (care)
Te uimesc prin cadrele strălucitoare, oare?
Am filme de groază, am filme de stradă
Am filme pe care nimeni altcineva nu vrea să le vadă (să le vadă…)
Sunt nominalizat la Cannes în fiecare an
Cu filmele mele realizate în Balta Albă, Salajan
Am Music Hall-uri în ultimele haluri
Filmele mele fac întotdeauna la știri valuri
Ascult ritmul străzii, fac coloana sonoră ușor
Trăiesc filmul străzii, n-am nevoie de aripi să zbor
Nu-i vorba de flow, e vorba de nou, de nou’ leu
Care-i la fel de greu, așa a fost mereu
Scriu scenarii de parcă nu o să mai scriu vreodată
La vita e bella într-un parculeț din Balta Albă.
Refren x2
Răsună strada mea pe beat, mulți vecini înțeleg ce zic
Căci am zâmbit când ne-a fost greu și-am zis mereu că nu-i nimic
Și după toate care-au fost știi că vine și timp frumos
C-așa e scris pentru că așa a fost
Sensul versurilor
Piesa descrie viața de zi cu zi într-un cartier bucureștean, Balta Albă, cu bune și cu rele. Este un omagiu adus locului natal și comunității, celebrând reziliența și spiritul de camaraderie.