Și eu sunt suflet de franjuri ce-a mers mai departe
Și înainte să se întâmple, le-am văzut pe toate
Am îngropat mulți oameni, multe amintiri
Am aruncat multe sticle de vin
Am stins multe chiștoace în inimă
Și-am dus cu boală o bătălie zilnică
Și-am stat în picioare indiferent de vreme
Și muzica mi-e tot cea mai mare avere
N-am nimic, decât un stick și foi rupte
De guri sinistre, poze cu fructe
Și uite-mă bătrân în mizerie
Deschid porți și mă sperie
Știi cum e să vezi chestii, înțelegi trestii?
Și vezi pe lângă oameni bestii
Nu vorbi de realitate!
Am frați sedați, surori sedate –
Ochii pe spate!.
Și ai mei fini văd și acuma
Brigada care dă ochii pe cap întotdeauna
Și mai tari, poate alții mai mari
O generație întreagă de golani
Noi suntem! Noi prea puține am avut
Noi prin prea multe am trecut
Noi niciodată n-am crescut
Noi nu ne întrebăm ce-am fi făcut
Dacă n-am fi făcut tot ceea ce-am făcut
Tot asta!
Toți ăștia, ultimii rămași
Ca noi nici dacă vrei acum
Nu poți să faci! – Alții,
Noi suntem toți sacrificații
Ultimul război dintre generații
Noi am înțeles primii, am plecat primii
Plecați ca să aducem pace, am purtat spinii
Noi înainte să râdem, am plâns
Noi înainte să plângem, am râs
Ține-o p-asta!.
Și poa’ să treacă ani întregi
Pân’ o să începi să ne înțelegi
Nu ne-am dorit prea multe
Ne bucurăm acum că are cine să ne asculte! x2
Când am început asta nu știam nimic
Nu știam decât să fac versuri
N-aveam niciun beat
Dar tot știam ce voiam să zic
Tot ce voiam să las în drumul vieții mele
Fără compas, am trecut prin perioade
Mulți nu le-au trecut
Am trecut peste depresii mulți nu le-au avut
Am trecut de mult prin foc mulți nu l-au aprins
Acum a rămas doar jar, multe s-au stins
Dar cât mai suntem noi pe aici
Știi că vom reveni mereu cum ți-am promis
Rămâne scris – nu trecem peste niciun vis
Îmi amintesc când am lipit primul afiș – Griffins!
Dau cu pace pentru toți oamenii
Care au fost în primul rând, din prima zi
Știm cu toții că ultima va veni
Dar până atunci mă bucur să vă văd mari, ieri erați copii..
Și poa’ să treacă ani întregi
Pân’ o să începi să ne înțelegi
Nu ne-am dorit prea multe
Ne bucurăm acum că are cine să ne asculte! x2
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului tumultuos al artistului și al generației sale, marcat de sacrificii și greutăți. În ciuda obstacolelor, ei își găsesc puterea în muzică și în legăturile create cu cei care îi ascultă.