Poezia mi-este proza,
Sunt pantheist ca Platon şi Spinoza,
Inima-mi simte, pun’-te ca mimoza!
Încep să ştiu a fi liniştit,
Acum noaptea mea e ziua,
Scriu de cinci ori mai iscusit.
Încă bântui prin locuri, departe de blocuri,
După ce-o să plec, eu rămân viu ca focu’!
Respect Folk-u’, pace Tatiana Stepa,
În rapp sunt cavaler, clasic ca Seneca!
Apuşi crescuţi de mine-mi zic „bătrâne”
Zic altor bătrâni: „ascultă ce spune, că spune bine!”
Zbârleşte paru’ pe mâini,
Încă am boală pe mulţi proşti ce m-au lăsat fără câini.
Singur pe străzi pline de oameni cărora nu le pasă,
Io’ n-am uitat cum m-aduceau noaptea acasă.
Până şi-un animal mă simte,
Prea greu să exprim în cuvinte,
Ce simţeam atunci, ce-mi trecea prin minte
„În viaţa asta plină de amar
Stau în furtuna destinului meu ca un stejar
Neclintit, rămân aici ca voluntar
Pentru mulţi ce n-au habar sunt doar un vechi hoinar” x2
Am fraţi, surori, în multe cartiere din lume
Golanii mei ce nu mă ştiu după nume
Io’ cos inimi rănite, prin versuri lipite
I-ajut pe-ăştia mai mici să nu mai ia decizii greşite
Respectă asta, respectă-mi arta, respectă-mi brigada,
Respectă-mă, că mă iubeşte strada!
Estetică şi etică, mi-am terminat facultatea
Cu materii pă care nu te-nvaţă cartea!
Am fapte ce vorbesc de la sine,
Trecutul scris prin scări de bloc, şi le ştiu prea bine!
Fac methamphetamuzica în zorii dimineţii,
Binecuvântat să-nţeleg darul vieţii.
Împrăştii pace, sunt sătul de răutăţi,
Că ştiu cum e, toţi în viaţă, greutăţi.
Practic recunoştinţa, şi ţin trează conştiinţa.
Mi-am distrus ego-ul şi-am devenit fiinţa!
„În viaţa asta plină de amar
Stau în furtuna destinului meu ca un stejar
Neclintit, rămân aici ca voluntar
Pentru mulţi ce n-au habar sunt doar un vechi hoinar” x2
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra vieții, a greutăților depășite și a înțelepciunii dobândite prin experiență. Artistul se prezintă ca un ghid pentru cei mai tineri, un sprijin în furtunile vieții, un observator al realităților străzii.
