Prima strofă:
În caz că plec asta-mi e cartea
Că viața e soră cu moartea
Puțini îmi țin partea
Cutremur ca-n Vrancea
Mă vindecă țuica și ganja
Am mâinile sus, simt o îmbrățișare când vorbesc despre tot ce mă doare
Un copil ce cântă prin cartier într-o scară
Într-o seară a auzit de o țară, de oameni la fel cu probleme mai mari ce spuneau capul sus frățioare
Încă nu-i timpul pierdut fă ce ai de făcut cât mai poți să stai pe picioare
Luptă de la 10 la 34 până la 43 dacă apuc, știi cum o duc
Încă le care pe multe fix ca o Dacie papuc știi cum mă duc
Știi că nici praful nu rămâne dacă n-ai purtat aceiași bocanci nu-mi călca pe urme
Și dacă e să nu faci aceleași greșeli nici ca om sau versier, fii mai bun ca el.
Refren:X2
Apusul e roșu, portocaliu
Dar chiar niciodată nu e prea târziu
Cât timp mai respiri cât timp mai ești viu
Și asta e tot ceea ce știu.
A doua strofă:
Crezi că faci altfel tot și de fapt e la fel nu se schimbă nimic e doar alt cartier
Și simbria asta nouă
Nu rezolvă nimic
Și costumul ăsta nu-ți aduce riduri pe chip
Și anii îți fură tot
Ce țineai strâns oameni cu care ai râs și nopțile ce ai plâns
Timpul ce s-a scurs
Fumul ce s-a dus
Așa cum seara fură ziua
Fură și un apus
Dar nu poate să fure ultima speranță
Și nici pofta mea de viață în dimineața
Talent cu caru binecuvântă-mi ai harul
Rapperi se repar
Suflete ce țin darul
Nu strange hârtii, strange gânduri să învii nu doar batalii
Iertați-vă toți dușmanii
Că primul ești tu
Dar până nu o știi
Nu poți să te bucuri de ultima zi.
Refren:X5
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta cu greutățile vieții, importanța de a învăța din greșeli și de a nu renunța la speranță. Chiar și în momentele dificile, există posibilitatea de a găsi bucurie și sens.