Mă întorc trist la vechea casă,
Acolo unde mi-am ucis copilăria.
Acum nu e nici mama să mai stăm la masă,
Acolo a murit, de-acolo îmi vine poezia.
Acolo am avut prieteni buni,
De-acolo m-am pornit odată,
Acum acolo sunt străin,
Nu mă așteaptă nimeni la poartă.
E pustiu locul,
Casa se dărâmă,
Nu mai aprinde nimeni focul,
Și nimeni nu îmi mai întinde o mână.
Mă aștepta sărmanul câine odată,
Cu drag doar el mă aștepta,
Dar a murit și el sărmanul în poartă,
Acum nici el nu mai poate lătra.
Pustiu..
E tot ce-a mai rămas din casă
Și știu..
Acolo a murit copilăria noastră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și nostalgie față de o casă veche, simbol al copilăriei pierdute și al morții. Naratorul se simte străin și singur, confruntat cu amintiri dureroase și cu degradarea locului care odată i-a fost cămin.