Foaie verde mărgărit,
Mă uitai la răsărit,
Văzui primăvara viind
Și pe mândra hăulind,
Primăvara când sosește
Mândruța se primenește,
Iasă-n luncă hăulește
Și se uită-n drumul meu șerpește.
Și iar verde mărgărit,
Trecui pe unde-am iubit,
Găsii locul tăvălit
Și-un fir de iarbă pârlit,
Găsii și gropițele
Unde-mi propteam coatele,
Unde-mi propteam coatele
Și iubeam cu foc mândruțele.
Cântă cucul sus în culme,
L-ascultă lumea și spune:
Ține-mă și Doamne-ajută,
I-auzi cucul cum mai cântă,
Cui îi cântă cucul seara
Îi merge rău toată vara,
Cui îi cântă la amiaz
Îi merge tot rău și cu necaz,
Mie-mi cântă dimineața
Mi-a mers bine toată viața,
Mi-a mers bine toată viața,
Cu folos mi-am trăit tinereața.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice legate de primăvară, dragoste și trecerea timpului. Naratorul își amintește de momentele petrecute cu persoana iubită în mijlocul naturii, reflectând asupra vieții și a tinereții trăite cu folos.
