Cea mai grea boală din lume:
Dragostea ce n-o poți spune,
Stai noaptea, te chinuiești
Și cu luna te vorbești,
Că și luna-i singurea,
N-are stele lângă ea.
Că tu nu ești lângă mine
Și mi-e dor, neică, de tine,
Până-i lumea n-ai să fii
Ca să mă poți lecui,
Și-oi trăi ca nima-n lume
Tot cu dorul după tine.
Nu te blestem că nu-i bine,
Poate suferi ca și mine,
Poate-așa ne-a fost ursit
C-altfel nu ne-am fi iubit,
Stau în loc, neică, și plâng,
Nu pot dorul să mi-l sting.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri imposibile și dorul profund resimțit de cel/cea care suferă. Sentimentul de neputință și acceptarea unui destin tragic sunt, de asemenea, prezente.