Veni iară primăvara,
Ce faci, nană? Bună seara!
Crește iarba pe sub dos,
Ce faci, puiul meu frumos?
Că veni primăvara,
Nu ți-e dor de mândra ta?
Pădurea-i lăstărită,
Mândra ta-i primenită,
Iese-n luncă, hăulește
Și se uită-n deal șerpește
Să te-ndemne la iubit,
Vino, nană, pui dorit!
Înfloriră pomii iară
Și miroase-a primăvară,
Ține-mă și Doamne-ajută,
I-auzi cucul ce mai cântă,
Eu țin calea dorului
În inima codrului,
Iarba-i verde pe câmpie
Și păcatul tău să fie,
Nană, cât ești de dorit,
Dacă nu vii la iubit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința arzătoare a unui tânăr pentru iubita sa, odată cu venirea primăverii. Natura înfloritoare și chemările cucului amplifică sentimentul de dor și îl îndeamnă pe tânăr să își declare dragostea.
