Bea, omule, și petrece
Că nu știi viața când trece,
Astăzi ești, mâine nu ești
Și poimâine putrezești,
Azi trăiești cu lumea-n rând,
Mâine treci ca frunza-n vânt
Parcă n-ai fi fost nicicând.
De-ar ști omul ce e viața,
Că-i mai subțire ca ața,
Tragi de ea și zici că ține,
Se rupe când ți-e mai bine,
De-aia nu te necăji,
Cât îi lumea n-ai să fii
Și fă-ți voia inimii.
Frică mi-i că-mi vine rândul
Și n-am făcut ce mi-e gândul,
Frică mi-i c-ajung la rând,
N-am iubit cât aș fi vrut,
Rău mi-o părea după lume
Și dup-al neicuții nume
Că n-o mai fi lângă mine.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și importanța de a trăi clipa prezentă. Exprimă regretul pentru lucrurile nefăcute și teama de moarte, îndemnând la a ne urma dorințele.
