Diminețile din fii celulei
Mi-amintesc de iarna anilor goi
Iarna care nu-i. Dar nu e nu noi.
Rătăceam prin gerul aproape flămând
Crezând că lumea va fi lume oricând
Dar n-a fost așa
Destul draga mea..
Nu e nici o poartă să ne mai despartă
O altă iubire o alta ca tine. nu-i!
Degeaba îmi tot spui.
Nu știi cât mă doare, când vreau alinare
când cafeaua e rece și viața tot trece
Îmi zici. e bine s-o treci..
Treci pe stradă cu parfum de gutui
Fata cu ochi triști și căprui
Tu te uiți spre geam iar eu te priveam.
Știu că din clipă în clipă tu vei sosi
La ușa inimii mele vei veni
Să nu bați nicicând, e deschisă oricând.
Nu e nici o poartă să ne mai despartă
O altă iubire o alta ca tine. nu-i!
Degeaba îmi tot spui.
Nu știi cât mă doare, când vreau alinare
când cafeaua e rece și viața tot trece
Îmi zici. e bine s-o treci..
Dar vom trece prin poartă, tu ai dreptate
Mai trebuie ușoară mai mult se măsoară
Să știi. doar câteva uniri.
Doar câteva uniri..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele petrecute cu persoana iubită și resimte intens absența ei, căutând alinare în amintiri.