Nicu Alifantis – Ploaie în luna lui Marte.
Ploua infernal..
Și noi ne iubeam.
Prin mansarde.
Prin cerul ferestrei,
Prin cerul oval.
Norii curgeau.
În luna lui Marte.
Pereții odăii erau neliniștiți,
Sub desene de cretă.
Sufletele noastre dansau
Nevăzute într-o lume concretă.
„O să te plouă pe aripi” spuneai.
Ploua cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelai,
Mie-mi plouă zborul
Cu pene..
Ploua infernal.
Și noi ne iubeam.
Prin Mansarde.
Prin cerul ferestrei,
Prin cerul oval.
Norii curgeau.
În luna lui Martie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste intensă, trăită într-un decor ploios și melancolic. Iubirea lor este un refugiu într-o lume concretă, dar efemeră, sugerând o frumusețe tristă și trecătoare.