Prea multe păsări cardinale
Printre iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânind de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.
Refren:
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărțim, împărțim aceeași soartă
Dar nu se știe, nu se știe, până când?
Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul bufon
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon.
Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiți până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine să-ți mai cer.
Refren:
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărțim, împărțim aceeași soartă
Dar nu se știe, nu se știe, până când?
Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau eșafodajelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și refuzăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.
Refren:
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărțim, împărțim aceeași soartă
Dar nu se știe, nu se știe, până când?
Refren:
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărțim, împărțim aceeași soartă
Dar nu se știe, nu se știe, până când?
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații incerte, marcată de frumusețe, dar și de distanță emoțională și teama de viitor. Vorbește despre împărțirea unei sorți comune, dar și despre lipsa de certitudine cu privire la durata acesteia.