Norii-s de argint și zboară departe,
Cerul e-nalt, tăiat în cleștar,
Noaptea-i o perdea și-n fereastra mea
Doar umbre care-ncet dispar.
Când nu ești aici e camera goală,
E timpul leneș, mult prea lung,
Deloc nu-mi e somn,
Și-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung.
Se-nseninează cerul departe,
Ceața dispare ruptă-n fâșii.
Străzile-s pustii dacă tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Refren:
Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
singur să te-aștept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.
Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
singur să te-aștept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.
Și e liniștea iar
Prea aproape de mine,
Prea triste visele-mi sunt.
De ce nu ești aici
să-ți pot vorbi,
să-mi vorbești,
S-apropii cerul de pământ.
Și e liniștea iar
Prea aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu,
Te strig în gând
Și inima mea ca un ceas batând.
Se-nseninează cerul departe.
Ceața dispare ruptă-n fâșii,
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii
Degeaba-ncepe, începe
o nouă zi.
Refren x 4
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și singurătate resimțit în absența persoanei iubite. Liniștea devine apăsătoare, iar așteptarea devine greu de suportat, lumea pierzându-și sensul fără prezența celuilalt.